Lupii in Vrancea – conflict sau coexistenta?

In ultima vreme, in mintile multor oameni, fie ei cercetatori, fie locuitori ai zonelor afectate de conflictele cu marile carnivore, apare din ce in ce mai frecvent intrebarea „de ce trebuie pana la a sa traim impreuna cu pradatorii?” Dacă aceştia ne mănâncă şeptelul, ne ameninţă siguranţa şi concurează pentru resursele dorite de noi, probabil ar fi logic să eliminăm total acest grup de animale. Din fericire prădătorii oferă nenumărate beneficii care ne determină să dezvoltăm metode pentru o coexistenţă armonioasă.
Carnivorele ajută la menţinerea funcţiilor ecosistemelor, acţionând ca specii cheie. Economiştii au descoperit faptul că aceste carnivore pot aduce o serie de beneficii pentru turism iar multe persoane sunt de acord că ele oferă o moştenire istorică şi culturală care ar trebui menţinută Deşi există tendinţa de a afla din ce în ce mai multe lucruri în legătură cu ameninţarea pe care o reprezintă prădătorii pentru noi, adevărul este că activităţile umane au un imens impact, în mare parte negativ, asupra mediului şi implicit asupra carnivorelor mari. În timp ce populaţia umană
creşte iar mediul natural se restrânge, găsirea motivelor pentru a face loc prădătorilor şi metodelor de coexistenţă devine o prioritate.
Totalul populaţiei umane de pe glob se ridică în prezent la peste 6 miliarde şi este în continuă creştere. Cu mai puţin de 10% din suprafaţa totală a pământului protejată sub diferite forme, sunt tot mai puţine zone sălbatice rămase. În plus unele parcuri sunt protejate doar pe hârtie. Experţii estimează că în următoarele decade vom pierde între 1-5 milioane specii de plante şi animale, în primul rând din cauza distrugerii habitatelor.
Carnivorele mari sunt mai vulnerabile, în special datorita cerinţelor de spaţii întinse necesare pentru deplasare şi pe cât posibil neutilizate de om.
Factorii umani indirecţi ce afectează populaţia de carnivore mari cum ar fi poluarea, scăderea numărului prăzii naturale şi introducerea artificială a unor specii purtătoare de boli, împreună cu persecuţia umană directă sub forma vânătorii şi comerţului, ajung să ameninţe existenţa multor specii de carnivore.
In Vrancea s-au implementat cateva proiecte vizand conservarea carnivorelor mari, anume proiectele LIFE finantate de catre Comisia Europeana (www.carnivoremari.ro) si doua proiecte finantate de Rufford Maurice Laing Foundation „Lupul si comunitatile locale, de la conflict la coexistenta” si „ Lupul – mit si realitate” (www.lupul.biodiversitate.ro/lupul.html).
APM impreuna cu mai multi parteneri (CCMESI Bucuresti, ADD FV Focsani, DS Vrancea, Consiliul Judetean Vrancea, Prefectura judetului Vrancea, Primaria Comunei Barsesti si CCDG) precum si ONG-ul Asociatia pentru Conservarea Diversitatii Biologice Focsani si-au propus ca prin intermediul acestor proiecte sa realizeze o serie de campanii ce urmaresc cresterea constientizarii populatiei cu privire la importanta acestor specii (in cazul de fata a lupului) si oferirea unor masuri si eventuale solutii ce ar putea conduce la reducerea conflictelor, urmand sa implementeze o serie de masuri de conservare in coexistenta cu populatia locala.
Cel mai dificil obiectiv ramane acela de a schimba perceptia oamenilor in ceea ce priveste imaginea lupului creata de-a lungul timpului, aceasta fiind legata in mare parte de legende si povestiri transformate pe parcurs in adevarate atrocitati.
Pentru a dezvolta solutii optime în rezolvarea conflictelor lupi – şeptel, trebuie să inţelegem de ce lupii atacă septelul, prin a discerne ce aspecte ale ecologiei, biologiei şi mediului pradatorilor îi predispune pe acestia la a actiona in acest fel. Trebuie facuta in primul rand o referire la principalele cauze ale conflictelor ce apar intre populatiile de lupi si localnici: in multe zone habitatele lupilor au fost modificate şi restranse, acestia gasindu-se adesea in vecinătatea asezarilor umane unde sunt atrasi de stane sau gospodarii (avand acces la o hrana usor de procurat), aflanduse in contact direct cu oamenii – o situatie periculoasa pentru ambele parti. In situatia in care gospodariile sau stanele nu sunt pazite in mod corespunzator, atacurile se vor produce inevitabil!

In cadrul proiectelor LIFE, lupii capturati cu ajutorul
unor capcane atraumatice au fost monitorizati cu
ajutorul unor radioemitatoare VHF.
Foto: Silviu Chiriac

Este important de mentionat faptul ca lupul este o specie indicatoare a calităţii mediului. Multe carnivore printre care si lupul, sunt numite specii “umbrelă” deoarece prin protejarea acestor specii şi a habitatului lor, automat vor fi protejate şi alte specii mai mici care folosesc acelaşi habitat.
Lupii reprezintă de asemenea un factor de control al populaţiei pradă, împiedicând-o să se dezvolte prea mult din punct de vedere numeric. Un exemplu in acest sens ar fi parcul Yellowstone (SUA) unde, pana în 1995 (an in care lupii au fost reintroduşi), populaţia de cerbi crescuse atât de numeroasă încât animalele flămânde au oprit creşterea pădurii de plop prin consumarea lăstarilor tineri.
Ce poate fi făcut în legătură în legătură cu conflictele om – carnivore mari? Evident legile şi regulamentele nu sunt îndeajuns. Sechestrarea acestor creaturi în parcuri şi refugii nu reprezintă o soluţie. Există prea multe specii cu multe necesităţi de administrare la această oră. Pe de altă parte, cine ar dori să trăiască într-o lume în care toate animalele sălbatice sunt închise undeva în nişte parcuri. Coexistenţa este singura soluţie posibilă. Dar poate fi posibilă coexistenţa cu carnivorele mari sau mai bine spus, pot ele coexista cu noi? Probabil că nu, atâta vreme cât noi le privim cafiind inamicii noştri şi credem că o convieţuire cu acestea implică costuri fără beneficii convenabile.

Conflictele lup-crescatori de animale pot fi reduse
prin incurajarea unor sisteme eficiente de protectie
a stanelor. In cadrul proiectelor LIFE au fost
montate in scop demonstrativ cateva garduri
electrificate la stanele din muntii Vrancei.
Foto : Radu Gelu

De fapt, există beneficii în coexistenţa cu marile carnivore, pe care puţini le conştientizează. Problema este că în ceea ce priveşte costurile, ele sunt simple, tangibile în timp ce beneficiile sunt complexe şi nu sunt exprimate imediat în termeni monetari. De exemplu un lup mănâncă oaia sau vaca aparţinând unui fermier. Acesta este costul simplu şi tangibil de a trăi împreună cu lupii. Însă lupii mănâncă de asemenea cerbi şi căpriori care la rândul lor se hrănesc cu lăstari de copaci care ajunşi la maturitate ar putea stopa alunecările de teren şi ar stabiliza pantele, fixând vegetaţia. Păsările şi alte animale sălbatice utilizează această vegetaţie, la fel ca şi oamenii, în moduri şi scopuri foarte variate.
Pe de alta parte pierderile aparute in urma acestor conflicte pot fi amortizate prin intermediul sistemelor de compensare a pagubelor sau despagubirilor oferite de catre stat. Conform legilor privind fondul cinegetic si protectia vanatului „pentru pagubele produse de vanatul din speciile strict protejate (lup, urs, ras) despagubirile se suporta din fondul de protectie a vanatului”. Acest fond este constituit din veniturile realizate din atribuirea gestionarii fondurilor de vanatoare (50%), 25% din valoarea despagubirilor pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte ilicite etc Pentru a beneficia de aceste despagubiri este necesar sa fie completata de catre persoana pagubita oi cerere si sa fie depusa in termen de maxim 2 zile de la data constatarii producerii pagubei la Consiliul Local.